The Underground Railroad: Un câștigător
Fără să fiu câtuși de puțin familiarizat cu romanul lui Colson Whitehead, câștigător al Premiului Pulitzer, pornisem pe la jumătatea lunii trecute să citesc câteva recenzii, mai mult pe diagonală, despre adaptarea lui Barry Jenkins. Toate erau elogioase, remarcau – printre altele – o regie extraordinară, interpretări excepționale, c-ar fi tulburător, sfâșietor, solicitant; ba că te-ntoarce pe toate părțile, ba că te răscolește profund cu mare iscusință ș.a.m.d. S-a mers până într-acolo încât i s-a spus c-ar fi cea mai nouă capodoperă americană. Eram destul de sceptic, totuși – temerea mea era că voi avea să urmăresc o variantă extinsă a filmului lui Steve McQueen, 12 Years a Slave, din 2013 (triplu oscarizat). Altfel spus, teme precum suferința, umilința și supraviețuirea aveau să fie cuprinse într-un serial de 10 ore. Citisem și ascultasem și câteva interviuri cu regizorul Barry Jenkins, în care vorbea despre dorința lui de adaptare a cărții lui Whitehead sub forma unui serial, nu a unui lungmetraj. Alegerea pentru care a optat s-a dovedit deosebit de inspirată.
Critic de film din 2008, cinefil – de la patru ani. Fost redactor la platforma culturală ART7 și fost programator al secțiunii lunare intitulată Sâmbăta Groazei, din cadrul programului Cinematecii Române. Scrie cronică de film și de festival pe unde se poate și pe unde este invitat. Iubește pisicile, ca majoritatea oamenilor, e ornitolog amator și preferă oricând un film horror bun din anii ’80 în detrimentul unei drame hollywoodiene multipremiate.
