Luna trecută, la Karlovy Vary, Dakota Johnson primea Premiul Președintelui Festivalului – al regretatului actor Jiří Bartoška, care a decedat în mai, anul acesta. Venită să ridice premiul și să introducă proiecția de la Materialists, în imensa sală de ceremonii a festivalului, Johnson a avut un discurs despre cum oamenii locului sunt wonderful și ea e lucky to be here, și câteva alte complezențe hollywoodiene scoase din tolba media training-ului. Johnson nu-i deloc o actriță nemerituoasă și, sigur, ceremoniile de acordare a premiilor cad adesea în proceduri și formalități anoste, dar discursul a avut un aer teribil de insipid și gol. Asta cel puțin prin comparație cu cel al lui Vicky Krieps, și ea distinsă la festival cu același premiu, care „[a] venit pe această planetă cu nimic și [va] pleca cu nimic; din păcate nici măcar acest frumos premiu nu va pleca cu [ea] unde [se duce], dar [va] pleca cu toate amintirile și visurile [sale]”.

Dora Leu

+ posts

A absolvit la UNATC o licență în regie de film și un master în filmologie și a studiat în paralel și istoria artei. Colaborează și cu Acoperișul de Sticlă și e fost redactor coordonator al revistei FILM MENU. Se dedică în principal cinemaului japonez din anii '60-'70 și trupelor recente de post-punk irlandez. Încă ține în portofel o poză cu Leslie Cheung.

This author does not have any more posts.