Într-o casă de ajutor pentru mame minore din Liège, Belgia, asistentele sociale învață adolescentele să schimbe scutece, să spele copiii și să își asume rolul de mamă în totalitate – bineînțeles, dacă își doresc. Acest motiv se repetă constant de-a lungul filmului deși, în sânul căminului social, realitatea calității de mamă singură nu își arată neajunsurile. În afara acestei clădiri, adolescentele caută să își reconstruiască viața și să înființeze o familie. 

Ochiul camerei fluide le surprinde lupta cu noul titlu de „mamă tânără” fără artificii stilistice. Responsabilitatea pusă pe umerii lor de apariția unui bebeluș le apasă constant, în special în lipsa unui partener sau a unei familii iubitoare. Pentru aceste fete, îmbrățișarea maternă e mai mult o încleștare învecinată cu colapsul. Frații Dardenne captează acest tumult printr-o viziune limpede, plină de empatie și o distribuție dezarmant de sinceră.

Perla (Lucie Laruelle) este încă îndrăgostită de tatăl copilului și caută să îl implice cât mai mult. O vedem cum împinge căruciorul greoi către școala de corecție, de unde adolescentul este eliberat. Camera îi urmărește într-o scurtă plimbare, descoperind cu fiecare pas detalii supărătoare despre el. Perla se gândește la un apartament, la viața de cuplu. El sărbătorește eliberarea cu un joint. Mai târziu se vede cu gașca. E un puști. Dar Perla este prea inocentă să își dea seama. Atitudinea lui neschimbată, detașată de prezența copilului aduce prima lovitură reală viselor ei. Mai târziu, idealul unei familii se prăbușește cu totul, când sora ei refuză să o ajute și respinge adevărul despre mama lor abuzivă. Familia este constant sub semnul întrebării în viața adolescentelor, fapt ce le împinge spre femeile de la centrul matern. Perla îi dezvăluie uneia dintre asistente că și-ar dori să îi adopte băiatul în cazul în care ar decide să renunțe. Reacția vine imediat, aproape visceral: „Te vei descurca”. Portița alegerii de a fi mamă se închide tot mai mult. 

Jessica (Babette Verbeek), orfană, dezvoltă o relație fiică-mamă cu Yasmine (Adrienne D’Anna), o angajată a centrului, căreia îi cere ajutorul pentru a-și găsi mama biologică. O vedem în ultimele săptămâni de sarcină, într-o stație de autobuz, față în față cu o mamă dureros de nepăsătoare. Impasibilitatea cu care India Hair interpretează rolul mamei adaugă un aer straniu întâlnirii. Deși căutarea Jessicăi abia începe, privirea rătăcită a mamei ne arată că existența fiicei ei este un subiect de mult închis. În lipsa figurii materne, Jessica se refugiază lângă Yasmine, care o susține și în timpul travaliului. Este o prezența caldă, înțelegătoare, dar poziția ei îi interzice să devină mama pe care și-o dorește Jessica.

În oglindă cu Jessica se află Ariane (Janaïna Halloy Fokan), care își respinge mama alcoolică, disperată să se reconecteze și să își spele păcatele (deși înțelegem că ambele au suferit din cauza tatălui). Mama Arianei, este o femeie cu mișcări stângace în interiorul căreia și-a făcut cămin o violență explozivă. Lipsa coloanei sonore se face remarcată mai ales în scenele dintre cele două, intensificând tensiunea momentelor. Camera surprinde intimitatea unei relații care strânge din dinți, refuzând să accepte că se chinuie. Nici măcar scâncetele bebelușului nu pătrund între cele două. Prinsă în dansul toxic cu propria mamă și împovărată de decizia ce urmează, Ariane nu simte decât vină, ferindu-se chiar și de zâmbetul copilului.

Spre deosebire de celelalte fete, Julie (Elsa Houben) se bucură de sprijinul tatălui copilului. Dar pe ea o bântuie trecutul lor răvășit de droguri, chiar și atunci când trebuie să se îngrijească de fetița lor. În portretizarea relației ei cu drogurile, frații Dardenne adoptă o atitudine protectoare. Astfel, i se oferă spațiul necesar să își expună vulnerabilitatea, imaginea de copil care greșește și să își separe identitatea de imaginea drogurilor.

Noul film al fraților Dardenne caută un echilibru constant între tandrețe și tensiune, două aspecte care domină viața protagonistelor. În momentele în care această căutare devine copleșitor de confuză, camera reușește să capteze naturalețea personajelor și să ne reamintească că sunt, până la urmă, copii. Naïma (Samia Hilmi) este singura care pare pregătită să iasă în lume și să crească alături de bebelușul ei. Dar narațiunea rămâne de partea tuturor protagonistelor, portretizând cu blândețe atât încordarea lor, cât și posibilitatea unui suflu nou, plin de speranță.

Mame tinere a intrat din 10 octombrie în cinematografele din România

Sergiu Inizian

+ posts

Critic și jurnalist de film. A scris pentru Eye for Film, Cineuropa, Zippy Frames şi este alumnus Sarajevo Talents.

This author does not have any more posts.

Sergiu Inizian

+ posts

[:ro]

Critic și jurnalist de film. A scris pentru Eye for Film, Cineuropa, Zippy Frames şi este alumnus Sarajevo Talents.

[:]

This author does not have any more posts.