Ecouri ale trecutului apropiat: despre „Maidan” și „Close Relations”
De-a lungul întregii istorii postbelice, cinemaul non-ficțional și-a dovedit, din nou și nou, nu doar utilitatea în ce privește captarea imanentă a nenumăratelor evenimente socio-politice care au marcat ultimii aproape optzeci de ani, cât și rolul său ca mijloc prin care putem înțelege actualitatea prin prisma trecutului - unul care devine cu atât mai vital cu cât evenimentele majore ale contemporanului sunt mai marcante și complexe. Ieri, războiul din Ucraina a intrat în a doua sa lună de existență - o bornă neagră, care încă pare la fel de ireală ca-n data de 24 februarie, o lună în care s-a schimbat irevocabil cursul a zeci de milioane de vieți. Odată cu prefigurarea unei noi etape a conflictului armat - cea a unui război de uzură dus de către trupele invadatoare slăbite ale Federației Ruse, în fața unei covârșitoare rezistențe ucrainene -, una care s-ar putea dovedi chiar și mai sângeroasă decât cea de până acum, devine mai important ca oricând în ultimele săptămâni să înțelegem ce s-a petrecut în Ucraina din 2013 încoace, până ajungem să ne acomodăm, pentru a doua oară în ultimii doi ani, cu o înfiorătoare „nouă normalitate”: iar Maidan (r. Serghei Loznița) și Close Relations (r. Vitaly Mansky), ce fac parte din programul „DAFilms for Ukraine”, sunt două filmele care pot să elucideze cel mai bine întrebarea „cum s-a ajuns aici?”. Ambii cineaști sunt, într-un oarecare sens, controversați în momentul de față: născut în Ucraina sovietică, Mansky a devenit cetățean rus după căderea URSS datorită faptului că activa în Moscova, căzând deci, cu toată opoziția sa îndelungată împotriva regimului lui Putin cu tot, sub incidența interdicțiilor totale ale filmelor rusești implementate de diverse festivaluri și foruri cinematografice pe parcursul ultimei luni de zile; iar Loznița tocmai a fost exclus din Academia Ucraineană de Film din cauza opoziției sale față de ante-menționatele interdicții, un scandal discutat mai în detaliu de către colegul meu Victor Morozov în editorialul său despre imaginile războiului din Ucraina. Cu atât mai mare devine, atunci, nevoia de a discuta aceste filme.
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
