Un bărbat care se apropie de vârsta a treia, trăgând în urma sa un cărucior de cumpărături, își ia câteva clipe de răgaz pentru a strânge niște ambalaje care-au fost aruncate pe bucățica de verdeață din fața blocului lui – o scenă despre care am putea presupune că este culcușită într-un micuț documentar observațional ori, poate, într-o ficțiune modestă cu accente naturaliste, unde not much happens. Le Gang des bois du temple dovedește însă că cinemaul este o materie care poate fi atât de poroasă, atât de maleabilă încât o asemenea secvență să se potrivească superb într-un așa-zis „film de acțiune” – atâta timp cât acesta este guvernat de o manieră de-a privi atentă la gesturile constitutive ale vieții cotidiene (un pahar de apă de la robinet, doi copii care învață cum se fac clătitele, o călătorie la ceas de noapte cu autobuzul), dar mai ales și că acestea nu sunt deloc incompatibile cu „neobișnuitul”, cu „insolitul”.

Flavia Dima

+ posts

Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.

This author does not have any more posts.