Limite (1931) al brazilianului Mário Peixoto este unul dintre filmele aparținând primului eșalon de restaurări operate de către World Cinema Foundation – tocmai în 2012 – care de-atunci n-a încetat să se perinde în cadrul evenimentelor cinematografice de tot soiul, devenind un nume sinonim cu industriile de film ale depărtărilor și cu mostrele de pionierat salvate din calea focului și a uitării de către o mână de profesioniști generoși. Grație acestor eforturi de restaurare, Limite – care, dacă nu mă înșel, e și cel mai vechi titlu al catalogului – ne poate atinge și astăzi cu aceeași vigoare a sclipirilor de mizanscenă și a deschiderilor sale spre fantezie cu care, către începutul anilor 40, îl putea opri în loc pe un anume Orson Welles, aflat la acea vreme în Brazilia pentru a-și dezlănțui verva creației... Această unică tentativă regizorală a poetului Mario Peixoto nu posedă doar un oarecare avans asupra timpului său – deopotrivă într-ale opțiunilor formale și într-ale dilemelor morale puse în joc –, așa cum am mai văzut și în alte cazuri; dincolo de orice, ea frapează și astăzi prin reticența cu care se lasă îmblânzită de ochiul privitorului, perseverând în numele unei opacități fundamentale, ca un adevărat obiect impenetrabil și cu atât mai adâncit în enigmă. 

Victor Morozov

+ posts

Critic de film și jurnalist. Scrie săptămânal pentru Scena9 și Dilema veche. A studiat teorie de film în Grenoble, Paris, Dublin.

This author does not have any more posts.