Bonnie and Clyde – În bătaia farurilor | Kinostalgia
Bonnie and Clyde (Arthur Penn, 1967), ultra cunoscutul film cu gangsteri damnați, va fi proiectat spre finalul lunii în cadrul American Independent Film Festival. Ironie a sorții ca un astfel de film care miza pe niște arme standard – zvâc și meșteșug –, ieșit, ca atâtea altele, pe porțile unui Hollywood clasic conectat la aparate, să semene astăzi, prin comparație cu ograda sufocată de mortăciuni gonflate și împăiate care e industria blockbusterelor din prezent, cu o realizare independentă? Sau poate doar omagiu adus unuia dintre ultimele filme (bune) despre care a vorbit toată lumea? Orișicât, înainte să pornim morișca PR-istică de etichete obligatorii – cel mai mitic, cel mai tragic, cel mai nu-știu-cum film –, poate-ar fi interesant de analizat ce ne mai spune Bonnie and Clyde în ziua de azi și care e locul lui în istoria scurtă și zbuciumată (cam ca istoria acestor doi tâlhari) pe care a pus-o în mișcare cinematograful. Sau, în alte cuvinte, poate-ar trebui verificat ce potențial incendiar mai are un cuplu heterosexual care fură, într-o narațiune mainstream, de la cei cu prea mulți bani, apoi sfârșește previzibil, în ghearele brațului lung al legii.
Critic de film și jurnalist. Scrie săptămânal pentru Scena9 și Dilema veche. A studiat teorie de film în Grenoble, Paris, Dublin.
