Historias extaordinarias – Cheia tuturor poveștilor
Dacă există vreun regizor, azi, care să ia ad litteram aserțiunea că cinemaul e menit să spună povești, atunci acesta e argentinianul Mariano Llinás. Llinás a semnat până acum trei lungmetraje în vreo 20 de ani, și toate par să se fi născut dintr-o teamă viscerală, mai ceva ca a Șeherezadei, la gândul că poveștile au, vrem-nu vrem, un sfârșit. E de ajuns să privim contorul acestor filme – primul, documentarul Balnearios, are 1h20; ultimul, La Flor, aproape 14h – pentru a înțelege că setea de povești a lui Llinás s-a acutizat, sfidând cu voluptate imperativele pieței de exploatare a filmelor. Între aceste două titluri, Historias extraordinarias (4h) marchează o sinteză excelentă a arsenalului de jucărioare și giumbușlucuri pe care Llinás le pune în slujba confecționării filmelor sale unice, venite parcă din vremea când cinemaul încă își permitea dezinvoltura de a istorisi verzi și uscate.
Critic de film și jurnalist. Scrie săptămânal pentru Scena9 și Dilema veche. A studiat teorie de film în Grenoble, Paris, Dublin.
