Cinemaul are spectrele sale, personaje iconice, care se cer reanimate la intervale regulate, ca și când le-ar fi frică de a se pierde în malaxorul cultural. Fie că e aroganță sau omagiu, este oare justificată înverșunarea de care cineaștii dau dovadă când readuc în prim-plan aceste povești arhicunoscute, peticite pe alocuri ca să se plieze viziunii proprii sau peisajului social contemporan? La aproape un an de la lansarea lui Nosferatu (2024), un film destul de insipid comparativ cu restul filmografiei lui Robert Eggers, primim un remake al altei povești din conștiința neo-folclorului global. De data aceasta, Guillermo del Toro este cel supus scrutinului și comparațiilor cu toate ecranizările lui Frankenstein din 1910 încoace. Și sunt multe variații pe temă, de la animația lui Tim Burton despre câinele Sparky readus la viață în Frankenweenie (2012), până la comedia horror despre autonomia corpului femeii, Frankenhooker (1990).

Alex Petrescu

+ posts

În prezent, studiază Arhive audiovizuale: Prezervare și Curatoriere din cadrul UNATC. E mare fan Leos Carax și Derek Jarman.

This author does not have any more posts.