Enfant terrible. Cinema Tussaud
Copilul teribil al lui Oskar Roehler nu va avea viață ușoară în România. Asemenea filme, gesturi publice de fetișism biografic, ca o predare de sine în mâinile unei legende, se îndreaptă în primul rând spre oamenii lor, împătimiții, complicii la fetiș, finii cunoscători ai poveștii care, precum șlagărul, devine mai valoroasă pe măsură ce se repetă invariabil. Iar Roehler i-a făcut biografia, una experimentală, tocmai lui R.W. Fassbinder, poate cel mai popular regizor nechemat al cinefiliei române. Să fi fost un film despre Bergman, Godard, Antonioni, Fellini, chiar Pasolini și altfel ar fi stat treaba. Însă agitatorul Noului Cinema German nu și-a găsit locul nici în Cinematecă, nici în cărțile de cinema ale locului, iar acele câteva proiecții, puneri în scenă, ba chiar și-o traducere ambițioasă n-au avut cum să dea sens carierei sale orbitoare, indecompozabiă în bucăți de sine stătătoare: cinema, teatru și rău. Totuși, spuneam cândva anul trecut, pe când cei de la Transilvania Film se anunțaseră deja drept distribuitori ai filmului, că-i nevoie de o simplă ocheadă pentru a găsi scurtătura Copilului teribil către publicul românesc – Radu Gabrea și al său Un bărbat ca Eva (1984), biopic RFGist făcut la cald după moartea cineastului german în urma unei supradoze (1982). În fine, fac tot acest tam-tam nu pentru Copilul teribil în sine, ci pentru cauza misionară pe care i-am atribuit-o fără drept de apel de când a ajuns pe ecranele noastre.
Curator de film, scriitor și redactor, membru al comitetelor de selecție ale BIEFF și Woche der Kritik. Membru FIPRESCI și alumn al atelierelor de critică de film organizate de festivalurile de la Sarajevo, Varșovia și Locarno. Susține un curs despre critică și analiză de film la UNATC. A curatoriat programe pentru Cinemateca Română, Short Waves, V-F-X Ljubljana, Trieste Film Festival, precum și retrospectiva bucureșteană a Il Cinema Ritrovato on Tour din 2024 și 2025.
