Destine aproape excepţionale: trei documentare româneşti la Les Films de Cannes à Bucarest
Există documentare cu mize sociale şi chiar politice mari. Filme care vor să ne deschidă ochii la nedreptăţile lumii în care trăim. Apoi, avem celebrele documentare despre persoane renumite, ale căror biografii ne pot fascina. Dar sunt şi documentare care nu au nici ambiţii social-politice şi nici nu vorbesc despre personalităţi cunoscute publicului larg. Sunt filme intimiste despre oameni obişnuiţi, filmaţi fie în consacratul stil observaţional, fie în interacţiune cu cineaştii înşişi (sau printr-o combinaţie între cele două abordări). Într-un an al documentarelor româneşti titrate din primele două categorii – Tata, Nasty, TWST (Things We Said Today) –, regăsibile în selecţiile celor mai mari festivaluri (generaliste), îşi fac loc, discret, şi filme din a treia categorie, toate trei cu premiera bucureşteană la Les Films de Cannes à Bucarest.
Jurnalist şi critic de film. Colaborează cu câteva festivaluri de film din ţară ca selecţioner sau moderator de discuţii. La Films in Frame realizează preponderent interviuri cu cineaşti tineri sau consacraţi.
