TIFF 2020. The Painter and the Thief – Fals documentar observațional
Pictorița și hoțul/The Painter and the Thief, documentarul norvegianului Benjamin Ree și hit la Sundance (distins cu premiul juriului) are mai curând o premisă de ficțiune-tabloid (și, vom vedea, o structură analogă): artista plastică Barbora Kysilkova îl cruță pe hoțul tablourilor sale, Karl Bertil-Nordland, după ce el afirmă cu nonșalanță că lui și celuilalt tâlhar i s-au părut frumoase. Inocența asta nedisimulată a lui, dublată de o personalitate care promite cel puțin excentricitate macho (e burdușit de tatuaje și dosare penale) o fascinează și, pe scurt, își dorește să o picteze, să ajungă la poveștile lui. Sub aparența discrepanței dintre ei (precum și sensibilitatea ei middle class pentru un delincvent cu care n-ar putea să aibă altfel niciun dialog), Ree sondează foarte adânc, căutând să anuleze distanțele - e mitul lui Pygmalion îndreptat spre sine. E limpede, deci, că transferul, urmărit pe parcursul a trei ani, se va produce, și e punctul benefic al filmului - Bertil se va reabilita atât social, cât și în ochii spectatorului, iar Barbora își va dezvălui și ea penumbrele în fața camerei și a lui Bertil.
Georgiana Mușat e critic de film și jurnalist, masterandă UNATC. Are o memorie de elefant și inima cât un purice când aude de Terrence Malick. Scrie o lucrare interminabilă despre femei roboți. La Films in Frame scrie rubrica lunară Panorama.
