Rabah Ameur-Zaïmeche este una dintre cele mai originale voci regizorale apărute din Maghrebul ultimilor decenii. Deși n-a realizat propriu-zis decât un film în regiune – splendidul Bled Number One (2006), despre întoarcerea într-un sat algerian a unui fiu rătăcitor plecat în Europa –, Ameur-Zaïmeche a construit, în timp, o operă presărată cu rezonanțe ale acestei duble culturi, reușind să dea naștere unui spațiu proteiform, deopotrivă fantasmat și cât se poate de ancorat în realitățile multiculturale ale Franței de azi. Regizorul a debutat în 2003 cu Wesh wesh, qu’est-ce qui se passe?, film „de suburbie” nervos și violent, povestit prin ochii comunității arabe trecute deja de prima generație a celor născuți pe sol francez. De-atunci, Ameur-Zaïmeche a experimentat cu o revizitare a ultimelor zile ale lui Iisus pe Pământ (Histoire de Judas, 2015), rezultând un film nu neapărat ireverențios, dar oricum mai apropiat de o mostră de slow cinema, atent cu spațiul din jur și cu chipurile aspre care-l locuiesc, decât cu fiorul hristic, puternic dezumflat. Plasat în viitorul apropiat, cel mai recent efort regizoral al său, Terminal Sud (2018), cu Ramzy Bédia în rolul principal, imaginează un stat francez arabizat aflat în pragul războiului civil, în care etniile și culturile se amestecă până la confuzie, iar tot teritoriul e scăldat în lumina bolnăvicioasă, arsă, a unui soare mediteranean fără milă.

Victor Morozov

+ posts

Critic de film și jurnalist. Scrie săptămânal pentru Scena9 și Dilema veche. A studiat teorie de film în Grenoble, Paris, Dublin.

This author does not have any more posts.