Belle – Umanismul online
Se întâmplă să fi văzut pe ecran mare, la București, trei filme ale lui Mamoru Hosoda. Wolf Children / Ookami Kodomo no Ame to Yuki (2012) l-am văzut (cred că) prin 2013 la o ediție a Otaku Festival. The Boy and the Beast / Bakemono no Ko (2015) l-am văzut în 2016 într-o proiecție (din câteva) organizată la Élvire Popesco, iar Belle / Ryū to Sobakasu no Hime (2021) l-am văzut zilele trecute, în cinematograf, în distribuție națională. Această mică schemă în timp corespunde și cu o evoluție treptată de care vreau să cred că a beneficiat animația japoneză în România – de la nișă la publicul larg. Sau poate tocmai acum încep să se pună, în sfârșit, bazele unei legitimizări în afara unei bule, fie ea a fanilor sau a cinefililor.
A absolvit la UNATC o licență în regie de film și un master în filmologie și a studiat în paralel și istoria artei. Colaborează și cu Acoperișul de Sticlă și e fost redactor coordonator al revistei FILM MENU. Se dedică în principal cinemaului japonez din anii '60-'70 și trupelor recente de post-punk irlandez. Încă ține în portofel o poză cu Leslie Cheung.
