Despre ce vorbim când vorbim despre critica de film? Un interviu cu Andrei Gorzo – partea I
Este aproape inutil să îi faci o introducere lui Andrei Gorzo, dată fiind statura lui impozantă în sfera culturală locală. El este - în mod indiscutabil! - cel mai important critic de film român contemporan și apreciat ca atare în sfere ce depășesc pe cele ale industriei cinematografice, chiar și a celei locale: curând, el a participat la un panel internațional la Viennale care a reunit unii dintre cei mai importanți critici de pe mapamond, într-o discuție despre starea de fapt a criticii în aceste vremuri tulburi pentru meserie. De ce vremuri tulburi? După cum veți afla în prima parte a discuției noastre, critica de cinema traverează o criză existențială dificilă. Iar asta își propune Gorzo să analizeze în cel mai nou volum al său, proaspăt-lansat la târgul de carte Gaudeamus: Viața, moartea și iar viața criticii de film (ed. Polirom), un volum care nu se aseamănă niciunui altul din peisajul publicistic autohton, fiind un demers profund auto-reflexiv. Gorzo privește atât spre istoria și starea de fapt a criticii cinematografice din România și figurile ei marcante, dar și reevaluează critic o serie de filme precum Toni Erdmann (2016, r. Ade Maren) sau Moartea domnului Lăzărescu - unul dintre filmele care, deunăzi, stătea la baza teoriilor extrem de influente pe care le elabora în Lucruri care nu pot fi spuse altfel (2012, ed. Humanitas).
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
