In The Divine Comedy, Dante casts Odysseus into the eighth bolgia of Malebolge (or Fraud, the eighth circle of Hell), among the fraudulent counsellors. Punished for devising the Trojan Horse, he burns alongside Diomedes, his comrade-in-arms from the Iliad and fellow protégé of Athena, the two bound together in a single flame. Seven centuries later, Christopher Nolan consigns Odysseus to a different kind of fire: the fire of his own remorse. It is another form of guilt, though far removed from Dante's Christian vision. Nolan's Odysseus is haunted by the role he played in opening the gates of Troy, thereby making the final massacre possible. A crime of that magnitude cannot simply be left behind. By the end of the film, he chooses exile once again – not only to atone for Troy, but also for breaking Zeus's sacred law of hospitality when he sends Penelope's suitors to Hades.

Mihai Iovănel

+ posts

[:ro]Mihai Iovănel (n. 1979), critic și istoric literar. Este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Cel mai recente volume sunt: Istoria literaturii române contemporane: 1990-2020 (Editura Polirom, 2021) și Desene mişcătoare. Dialoguri despre critică şi cinema, scris împreună cu criticul de film Andrei Gorzo (Editura Polirom, 2023)[:en]Mihai Iovănel (n. 1979), critic și istoric literar. Este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Cel mai recent volum: Istoria literaturii române contemporane: 1990-2020 (Editura Polirom, 2021).[:]

This author does not have any more posts.